Fata cu creionul…

E vorba de un drum, de intersecția tot mai aglomerată, de cărăruia din pădure…
E despre COPILĂRIE. E un copil ‘rătăcit’ în detaliile mici sau mari, găsite în fulgii de nea sau arămiul frunzelor căzute.
O copilărie parcă pierdută, sau hai să nu fim răi, uitată în tonuri de ABBA…uneori cu acorduri de vânt de vară pe un scrânciob care văzuse mai multe decât am putut înțelege când l-am încercat prima oară…
Sunt mâinile reci care țin ceașca de ceai fierbinte (și am să te rog să pui puțin ghimbir dacă îl faci din fructe de pădure), undeva prin fața sobei vechi în care focul arde jucăuș.
E fotoliul dintr-un colț al bucătăriei care a ținut evidența cărților citite de copilul cuibărit în el, pentru că acolo povestea și visul erau cei mai buni prieteni.
Un copil cu visuri mărețe care nu era prea mic ca să vorbească cu oamenii mari. E zâmbetul mare până la urechi de pe fața sa când i se spunea că poate să facă ceea ce își dorește.
E despre greșeală și îndreptare, teamă și depășire…despre un copil care a luptat și nu și-a lăsat diferențele să îl împiedice să obțină ce-și dorea.
E mica speranță pe care a avut-o mereu – că zăpada acoperise totul la fel de frumos ca și acum, pe vremea când a făcut cunoștință cu o lume ce aștepta să fie descoperită. De ce? Pentru că zăpada și fulgii de nea care-i cădeau pe fața înroșită i-au fost printre primii prieteni.
E despre copilul care tot crește, care mereu s-a încăpățânat să scrie cu stânga, care nu bea cafea pentru că ceaiul e mai bun – sau cel puțin așa crede…
E despre călătorie și aventură. E despre plimbările lungi cu mașina, când e cel mai bucuros copil dacă îl lași să stea la geam – mereu va găsi câte o căsuță pe câmp despre care va spune că îi aparține. Mai sunt toate melodiile cărora nu știu cum le știe toate versurile, deci dacă te pornești la drum cu el, pregătește-te de karaoke. Sunt cicatricile pe care le are și de care nu îi e rușine. Ele ascund povești și aventuri; sunt modul prin care își aduce aminte că Dumnezeu nu își lasă copiii niciodată singuri și îi ține sub aripa Lui ocrotitoare.

Ieri. Azi. Mâine. E timpul care se scurge, dar nu a uitat să își lase amprenta. E despre ceea ce a fost, este și va fi – momente, lucruri și binecuvântări din care învață.

Reclame

Mai puternici împreună

Da. Suntem mai puternici împreună. Sunt patru ani de la prima noastră îmbrățișare. De la prima călătorie împreună. De la primul plan. Am învățat atât de multe unul de la altul și am realizat atâtea. Mă motivezi de fiecare dată să nu renunț, chiar și când mi-e greu. Nu știu dacă realizezi, iubitule, că ești o binecuvântare pentru mine. Cea mai mare binecuvântare. Îmi dai in fiecare zi motive noi să te iubesc, să te admir. Ultimul an a fost plin de provocări, dar ne-a apropiat, ne-a întărit, iar eu sunt recunoscătoare pentru asta.
Mă motivezi și îmi arăți ca pot face orice îmi pun în minte, chiar și când nici eu nu mai cred asta. Strălucesc datorită ție, zâmbesc datorită ție și iubesc datorită ție.
Te iubesc, dragul meu Beniamin, și îți mulțumesc pentru 4 ani minunați împreună! ♡

20180120_165604.jpg

Liniște…

–  Copile, ce faci? Te strig, dar nu mai răspunzi. Ești pierdut…pierdut între oameni și păreri. Stai singur și din partea ta nu mai aud nimic. E liniște. Te privesc cum te stingi încet…licărirea din ochii tăi puri s-a dus. Zâmbetul tău s-a ascuns într-un colț al sufletului tău…îmi spuneai că vrei să ai grijă de el. Dar ce e de păzit? E doar un zâmbet. Și, totuși…pentru tine nu e.
Copil drag, mi-e dor de zâmbetul tău sincer și cald. Dar, îl văd din ce în ce mai rar….se pierde printre vorbe răutăcioase. Devii rece. Vrei doar să stai calm în haosul tău linistit. E contrast. Nu are sens…însă, ciudat, pentru tine nu a avut niciodată mai mult sens decât acum. Te-ai închis….ai început să ignori totul. Tu vrei liniște. Iar eu, eu nu mi-am dat seama. Eu am continuat să te strig când tot ceea ce căutai tu era să asculți liniștea în tot tumultul zgomotos. Și strigătele mele treceau pe lângă tine ca și niște note care nu se potriveau pe portativul tău. Melodia ta era calmă și liniștită…aveai nevoie de pace.
– Da. Doar atât am vrut – puțină liniște. Am obosit. Nu mai pot….e așa greu sa fii mare. Tu mi te adresezi ca unui copil, dar ceilalți…ei au așteptări atât de mari. Iar eu, bine zici. Sunt copil. Nu pot…sau cel puțin nu mi-a ieșit să le satisfac cererile. M-am săturat de zgomot. De tot. E mai bine in colțul meu. Lasă-mă, te rog! Am nevoie de pace în al meu suflet…și tu, om mare, faci prea multă gălăgie.
Continui să îmi zici să mă opresc. Dar tu ce faci? Tu de ce nu asculți liniștea? E atât de frumoasă. O vei găsi în ochii sinceri ai unui copil, în zâmbete ștrengare și trebuie doar atât, să privești. Așa că, taci și ascultă.

E liniște.

 

Oameni mici

  „Trebuie să scrii! Scrie despre adevăr. Scrie că ai iubit zâmbete și râsete…”
Scrie….
Dar de ce la trecut? De ce nu acum?
Mă întreb de ce despre lucrurile frumoase vorbim la trecut. Parcă ne-am pierdut curajul. Curajul de a fi sinceri cu noi înșine. Am devenit tot mai grăbiți. Nimeni nu ne-a avertizat că a crește e de fapt a renunța la copilul plin de vise. Și poate ai spune că încă mai pot lupta pentru ceea ce visez, dar…și rămâne un mare DAR. E vorba mereu despre trecut pentru că am uitat să îi dăm drumul. Și nu, nu zic să îl uităm, doar să nu mai trăim acolo . Mai avem de învățat și din acesta. Dar hai să trăim în prezent – învățând din trecut și privind cu speranță spre viitor (pentru că El ne-a oferit „un viitor și o nădejde”). Vreau să mă bucur ca un copil. Să mă țin strâns de promisiunile făcute de Tata față de mine.
Acum însă să nu crezi că totul va fi bine. Vor fi momente în care vei vrea să renunți și vei simți că nu mai ai putere să te ridici , dar să nu uiți că ne-am născut ca să luptăm. Vom avea mereu de învățat și întotdeauna va fi nevoie să căutăm să ne îndreptăm.
Și hai să ne aducem aminte de noi când eram copii. Eram „giganți într-o lume a oamenilor mici”…și știi de ce? Eram invincibili, puteam să trecem de orice obstacol și în joaca noastră, lupta era mereu câștigată. Dar acum? Ce se întâmplă? Ne-am încăpățânat și vrem să creștem – vrem să fim oameni mari. Oh, nu! Nu e greșit să vrei să fii om mare, însă vezi tu, mi se pare greșit să renunți la copilul care a luptat plin de ambiție, care zi de zi se înarma cu toată puterea pe care o avea și înfrunta fiecare zi cu un zâmbet mare pe față. Înțelegi acum? De asta se spune că a crește e o capcană – pentru că uităm de valoarea copilăriei – de momentele în care eram giganți.
Și tot uităm…uităm de promisiuni făcute de inimi sincere, de vise în care luptam să ne atingem țelurile.
Se spune și se scrie des despre adevăr. Dar parcă tot nu-l înțelegem. Nu înțelegem că pentru a ajunge la linia de final trebuie să fim pregătiți de start și să parcurgem distanța. Dar, uneori ne grăbim atât de mult încât uităm care ne e scopul. Vrem să creștem…dar uităm că viața e ca și o cursă în care fiecare obstacol trebuie transformat într-o oportunitate. Nu am înțeles că fiecare pas e important și că nu putem sări peste niciunul.
Deci, înainte să crești, permiteți să fii copil. Bucură-te de ceea ce te înconjoară, învață despre lucruri noi – folosește orice oportunitate pe care o ai să faci asta.
Ni s-a spus: „Mai presus de toate fiți oameni.” Deci, hai să fim! Oameni cu valori, cu un scop bine definit. Oameni care luptă pentru adevăr. Oameni care nu au uitat că într-o zi au fost la rândul lor și ei COPII.

GÂND

Hei . Știi…m-am gândit să scriu azi despre noi, despre oameni. De fapt, mai bine zis, despre cei care trec prin viaţa noastră – despre ei și ceea ce aduc împreuna cu ei. Crede-mă, nu am de gând să-ţi irosesc timpul și să-mi aștern biografia aici.
M-am tot gândit în ultima vreme de ce Tata îngăduie să întâlnim unii oameni. Și, de ce uneori, mi se pare că, aceștia sunt temporari…doar pentru a ne învăţa o lecţie de care aveam nevoie.
Dar, Tati mai are grijă să ni-i trimită și pe aceia pe care i-am așezat deja într-un loc în inima noastră. Mie îmi place să-i numesc speciali…De ce? Pentru că viaţa e cu și despre oameni. De aceea, azi am decis să scriu despre ei. Oamenii aceștia sunt cei care îţi aduc mai tot timpul zâmbetul pe buze (cine mă cunoaște, știe că îmi place să zâmbesc. Mult.:D)…
Deși nu ne dăm seama tot timpul, Tati îi trimite în viețile noastre pentru a ne întări și a ne încuraja – și cât de minunat e cum lucrează El și ni-i trimite exact la momentul oportun.
Oamenii pot fi binecuvântări. Și am putut vedea lucrul acesta…cum Dumnezeu ne așează în anumite locuri și vieţi, pentru a fi binecuvântări. Și…vreau să îi mulțumesc LUI pentru fiecare om care s-a lăsat folosit pentru a fi o binecuvântare în viaţa mea sau a altora. Pentru că, știm cu toţii cât de multă bucurie ne aduc binecuvântările, pe care uneori, parcă nu le merităm.
Și mai mult ca oricând știu că oamenii sunt mijlocul prin care Dumnezeu ne binecuvântă. De aceea…vreau să îți mulțumesc ție pentru ca ai ales să fii o binecuvântare pentru mine și pentru oamenii pe care îi ai in jurul tău.

Libertate

De multe generații oamenii se luptă în diferite zone ale lumii pentru libertate. Libertatea de a face ce le place, de a fi ei înșiși, de a trăi în orice țara și de a-și urma visele. 

Mulți oameni nu realizează că aici în Europa, ei sunt în prezent, liberi. Liberi să lucreze ceea ce doresc ei, să iubească pe cine doresc și să își exprime propria părere într-o societate liberă. 

Cred că ar trebui să fim mulțumitori în fiecare zi  pentru acest lucru, pentru tot ceea ce avem și pentru ceea ce putem face. Nu exista „nu pot”, doar ”nu vreau” și multe scuze prostești.  

Totul începe cu o decizie nouă. Decizia de a acționa conform libertății pe care noi o avem, libertate pentru care alții, în trecut s-au luptat. Noi, care suntem liberi să ne decidem viitorul, indiferent de trecut și circumstanțe, ar trebui să ne bucurăm de această binecuvântare și să ne folosim de această posibilitate de a ajunge la cea mai bună versiune a noastră. 547346_10150834464911840_779662388_n

Pentru că nu suntem pe acest pământ doar ca să supraviețuim, să mâncăm bine și să ne plătim chiria. Fiecare dintre noi avem o menire, o chemare către ceva mai măreț. mai bun 

Dumnezeu ne dă oportunități și semne în fiecare zi. în fiecare clipa, tu ai din nou și din nou posibilitatea să te îndrepți către acel lucru măreț la care tu doar visezi acum. Tot ce trebuie să faci este doar să acționezi, să îți canalizezi energia, gândurile către acel vis. 

Dar mulți nu sunt din păcate conștienți de asta. Mulți dorm și lasă oportunitățile să treaca pe lânga ei și apoi se plâng. 

De aceea, trezește-te, fii mulțumitor și fă totul ca să  îți atingi visul, pentru că nimeni altcineva nu o va face pentru tine! 

 

Soției mele….

Pentru cei 2 ani de când ne cunoaștem,  în care mi-ai dăruit dragostea care nu am crezut că mai există îți  mulțumesc.

Trebuie să recunosc că tu ești prima persoană din viața mea care iubește mai mult ca mine .Când ceilalți nu credeau în mine, tu mi-ai arătat dragostea ta nemărginita și toate oportunitățile pe care Tata ni le oferă în fiecare clipă.
Mulțumesc pentru tot timpul  dedicat nouă și vreau să vezi că totul s-a meritat și că noi suntem mult mai puternici când Dragostea crește în noi.
Fiecare secundă alături de tine este o binecuvântare și tot ce vreau să fac e să te strâng în brațe de fiecare dată când te văd, să îți spun cât de dor mi-a fost de tine și să te sărut până nu mai poți respira.
Oh Andreea, sunt cel mai mândru bărbat  și îți mulțumesc pentru oportunitatea care mi-ai dăruit-o de a-ți fi soț.

14468241_1196692413686035_7043391085620180652_o

Așa îți pot arăta că singurul meu țel este să te iubesc și chiar dacă uneori mă las doborât de problemele vieții  tu esti lângă mine să îmi arăți cât de puternic sunt de fapt.
Draga mea soție îți mulțumesc  că în fiecare clipă petrecută împreună ești tu însuți și așa ne putem bucura de viața plina de miracole dăruită de Tatăl Ceresc.
Te iubesc din toată inima scumpa mea!

 Andreea ,draga mea soție  este cea mai bună parte din zi pentru mine.Poate de aceea aștept pauzele de la muncă cu atâta nerăbdare ca să pot vorbi cu ea. Când îi aud vocea sunt cel mai fericit om de pe pământ și cel mai frumos lucru e că sentimentul e reciproc.

De aceea prin gesturi mici, încerc să îi arăt cât o iubesc. De fiecare data când ieșim în oraș sunt cel mai mândru că o țin de mână pe cea mai frumoasă și  pentru mine cea mai înțeleaptă femeie din lume.

În acelaș timp văd aceeași iubire în ea, în felul în care ar face orice să îmi vadă gropițele din obraji, să mă vadă fericit. Văd în ochii ei cât mă iubește când strălucesc de dragoste. Sufletul ei ma încălzește de fiecare data când îngrijorarile îmi îngheață inima. Ea este miracolul meu care mă uimește în fiecare zi ,in fiecare clipă din viața mea, prin orice gest făcut din inimă și din Dragoste pentru mine.

Trebuie să recunosc că de când am cunoscut-o reușesc să îmi îndeplinesc țelul meu de a fi cea mai înaltă si cea mai bună versiune a mea în fiecare zi si îi sunt pe deplin mulțumitor pentru aceasta.

Andreea, mă bucur din toată inima că te-am cunoscut și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ești binecuvântarea mea. Te iubesc îngerul meu!

Ben